TENIS

O poveste de viata. Povara lui Mardy Fish

Editia 2015 a US Open ofera o poveste de viata, care il are ca actor principal pe americanul Mardy Fish, potrivit Turnul Sfatului.

“Mai sunt cateva ore pana la meciul vietii mele: optimi de finala la US Open… de ziua tatalui meu… pe Arthur Ashe… impotriva lui Roger Federer. Doar cateva ore pana cand voi juca cu cel mai bun jucator din istoria tenisului, pentru o sansa de a-mi stabili cel mai bun rezultat din cariera, in turneul meu favorit din intreaga lume. Cateva ore pana cand voi juca meciul pentru care am muncit, pentru care am facut sacrificii, pentru o intreaga cariera. Și… nu pot sa o fac. Chiar nu pot”.

Erau gandurile care ii transformau noptile in zile si invers.

4 septembrie 2012. Dimineata marelui meci. Mardy Fish se afla intr-o masina, in drum spre terenurile vietii lui. Dintr-o data, filmul se rupe. Noi atacuri de panica sunt gata sa izbucneasca. Unul la fiecare 15 minute. Simte cum inima i se desprinde din piept. “Ce putem face? Cum sa facem sa te simti mai bine?”. Ii ia palma si i-o impreuneaza peste a ei. Stacey Gardner, sotia sa. Un model ce i-a promis dragoste vesnica inca din 2008, precum in legenda Filemon si Baucis. Dar Mardy ramane rigid. Nu o priveste. Isi intoarce privirea si si-o pironeste pe geamul din dreapta al masinii. Iar in fata ochilor i se deruleaza toate nelinistile sale. Dupa cateva secunde, cu glasul stins, murmura parca ceva: “Singurul lucru care ma face sa ma simt mai bine acum… este gandul ca nu voi juca acest meci”. Stacey ezita, tremura. Isi aseaza palma sub barbia lui Mardy si-l priveste fix in albastrul ochilor. “Bine, nu ar trebui sa joci. Nu vei juca. Nu juca”.

1

29 de ani, locul 7 – in varful carierei

De-a lungul timpului, Mardy Fish a insirat, rand pe rand, colosi ai tenisului mondial. Andy Murray, Andy Roddick, Ivan Ljubicic sau “Argintul” Jocurilor Olimpice de la Atena 2004. In 2011 a devenit cel mai bine clasat jucator american si a castigat toate soiurile de turnee importante in circuitul ATP. Era in varf. Simtea ca atinge cerul cu crestetul capului si ca toata lumea e a lui. Toate pana intr-o zi…

Tulburarile de anxietate incepusera la debutul lui 2012, chiar in varful de forma al carierei sale. 29 de ani, locul 7 in lume si alte cateva viitoare zeci de luni de basm i se zareau, cat in luna si stele. Stop cadru. Dintr-o data mintea lui Mardy ii devenise o spirala in care ieseau la suprafata o suita de nelinisti, de ganduri cenusii. Aparusera deja probleme legate de somn, avea nevoie ca Stacey sa fie mereu acolo, in ceafa sa, sa stie ca cineva se afla, intotdeauna, in camera cu el. Mereu si mereu. Era inspaimantat si nu stia ce sa faca. Mai avea o singura dorinta, ascunsa printre razele lampii sub care isi buchisea gandurile, noapte de noapte: sa nu cumva sa-si simta, vreodata, povara si in perimetrul vietii lui, pe terenul de tenis.

Ora 1:15 si racheta

Dar viata i-a aratat ca nu-i un joc de tenis cladit doar pe drepte si reveruri castigatoare, in lung de linie. Ziua de 2 septembrie 2012 are insa sa i-o arate. Pe Arthur Ashe, in fata a zeci de mii de compatrioti. Fish are 2-1 la seturi si 3-2 in setul patru. De ce ii era, insa, cel mai teama nu scapase. Acea hiena cu fata neagra, ce-i infingea coltii in minte de zeci de zile, se infiltra din nou. Pentru prima oara. Pe terenul de tenis.

Mardy simte. Se uita la ceas si il priveste fix in ochi: e 1:15 A.M. “Dumnezeule, e extrem de tarziu. E ora cand mereu ma simt teribil. Și trebuie sa termin acest meci. Trebuie sa dau declaratii in fata presei. Trebuie sa mananc… Mi se face rau…”

Fish continua sa loveasca minge dupa minge, punct dupa punct, game dupa game, winnere dupa winnere. Loveste doar din instinct, pentru ca mintea nu-l mai asculta. Dar supravietuieste si castiga. Nici in ziua de azi nu stie cum. Cu fata in prosop grabeste pasul spre vestiare. Acolo unde il intampina Justin Gimelstob, un bun prieten care doreste sa ii ia un scurt interviu. Inainte de a-i pune prima intrebare, Fish il trage usor de mana: “Te rog, grabeste-te, trebuie sa plec, sa ies de pe teren”. Atat isi mai aminteste, la trei ani distanta. Peste 48 de ore, n-a mai putut intra pe teren, in meciul vietii lui, cu Roger Federer, pe Arthur Ashe, in fata a mii de americani. Dupa, n-a mai facut-o luni intregi. S-a intors mai apoi peste un an, cand a luat din nou pulsul jocului in partide de le poti numara pe degete. Apoi a plecat. Cu racheta, spre tatal sau. Spre casa in care lovea mingea de peretii garajului. Ajuns acolo, a luat-o in mana, a sarutat-o si a agatat-o intr-un cui pus de tatal sau pentru a pune uneltele. Timp de un an si o toamna, n-a mai atins-o. Deloc. Nu s-au mai intalnit. Și nicio privire nu si-au mai aruncat.

2

Prietenul, fratele, colegul Andy Roddick

Pana cand… pana cand cel mai bun prieten, Andy Roddick – fostul lider mondial, i-a dat un telefon si s-au intalnit. Intr-un loc cu o incarcatura emotionala. Andy i-a strans mana si i-a aratat cu degetul in departare: “Le vezi? Asa trebuie sa se incheie povestea”, i-a spus Andy. Erau arenele US Open, pe care Fish le iubea inca de cand lovea mingea la peretele garajului tatalui. Andy se retrasese din activitate de trei ani de zile, insa a simtit ca trebuie sa-i sara in ajutor prietenului cu care facea sotii in scoala, prietenul cu care a cutreierat lumea in lung si lat. Pe 30 iulie 2015, Roddick isi facea o aparitie savuroasa alaturi de Fish, la turneul de la Atlanta, in proba de dublu.

„Ultima amintire a lui Mardy legata de tenis este una urata. M-am gandit ca nu a avut parte de ceea ce ar fi meritat. Daca acela a fost ultimul sau meci – si cred ca nici macar el nu stie sigur acum daca a fost sau nu, nu vreau in nici un caz ca ultima lui partida sa fie un abandon. De aceea i-am spus ca daca vrea sa ne distram, daca vrea sa aiba din nou o amintire frumoasa pe teren, ar trebui sa o facem… in caz ca nu va mai reveni. Am fost colegi de scoala, toata cariera am cutreierat lumea fiind frati. Sunt egoist, dar imi doresc enorm sa-l vad ca se simte din nou bine pe teren”, povestea la microfonul Sky Sports ultimul american care s-a impus intr-un Grand Slam, la simplu.

3

 

Minunea s-a intamplat. Pustii teribili ai tenisului au batut palma din nou si au triumfat in fata perechii Lu Y./Marra, in primul meci de la revenirea spectaculoasa. Au pierdut insa in sfeturi, dar nici nu mai conteaza. Andy si-a atins scopul: prietenul sau cel mai bun s-a intors, acolo unde ii este locul. In sfarsit, Fish avea ocazia de a-si lua ramas bun, in fata a zeci de mii de americani. Asa cum merita. Acolo unde anxietatea l-a privat de rezutatul carierei.

O foaie alba si ultimele ganduri

Rulam filmul. 31 august 2015, incepe US Open. Cu o noapte inainte, Fish ia o foaie alba si incepe sa scrie. La lumina unei lampi, rauri de cerneala incep sa curga. “Spunem in multe feluri ca a ne arata slabiciunea este o rusine. Dar eu sunt aici sa-mi arat slabiciunea. Și nu mi-e rusine”, sunt primele sale ganduri asternute. Și a avut dreptate. In primul tur il trimite acasa pe Cecchinato, in patru seturi. Pentru ca mai apoi sa paseasca pe colosul Louis Armstrong, impotriva lui Feliciano Lopez, in fata a zeci de mii de americani care tipa din toti plamanii ”Come on, Mardy!”. Fish joaca aproape fara cusur, are 2-1 la seturi si 5-4 cu break. Serveste pentru game, set, meci si calificare. Dar ceva se intampla. Dusmanul mental apare din nou. In cateva fractiuni de moment, mintea ii devine incarcata cu toate soiurile de temeri. Fish isi pierde serviciul, dar si setul. Vine decisivul, se merge cap la cap, 1-1, 2-2, 3-3, Lopez isi face serviciul si pune 4-3 pe tabela. Fish incepe sa se clatine, picioarele nu-l mai asculta, lovind parca fara sa se deplaseze. Rezultat: isi pierde serviciul. In pauza, se taraie efectiv pana la scaun. Insa nu inainte sa-si arunce un ochi in tribune, strange din dinti si joaca pana la ultimul punct. Nu abandoneaza, desi 99% ar fi facut-o: crampele si anxietatea sunt la cote alarmante. Meciul se termina. Fish vine agale spre fileu, ridica privirea spre puhoiul de americani si schiteaza o ridicatura in marginile gurii. E fericit. Acum povestea s-a incheiat.

O poveste care nu este despre sport, nici despre un film. Ci despre viata. O poveste despre cum problemele mentale iti pot lua meseria iubita. O poveste de succes, in care actorul principal a tinut neaparat sa mai aiba ocazia de a-si lua ramas bun de la publicul pe care l-a slujit inca de cand era un pusti ce visa sa joace pe marile arene.

4

“Sportul inseamna rezultate. Și viata merge mai departe. A mea, sper ca de acum va incepe”, Mardy Fish.

Semnatura: Adrian Stoinea/Turnul Sfatului

Click pentru a comenta

Lasa un Raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spre TOP

Acest site foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptare a politicii de utilizare a cookies. Afla mai multe accesand POLITICA COOKIES

Acest website foloseste cookie-uri proprii și de la terți pentru a furniza vizitatorilor o experienta mult mai buna de navigare si servicii adaptate nevoilor si interesului fiecaruia. Un “Internet Cookie” (termen cunoscut si ca “browser cookie” sau “HTTP cookie” sau pur si simplu “cookie” ) este un fisier de mici dimensiuni, format din litere si numere, care va fi stocat pe computerul, terminalul mobil sau alte echipamente ale unui utilizator de pe care se acceseaza Internetul. Cookie-ul este instalat prin solicitara emisa de catre un web-server unui browser (ex: Internet Explorer, Chrome) si este complet “pasiv” (nu contine programe software, virusi sau spyware si nu poate accesa informatiile de pe hard driveul utilizatorului). Cookie-urile in sine nu solicita informatii cu caracter personal pentru a putea fi utilizate si, in cele mai multe cazuri, nu identifica personal utilizatorii de internet. Cookieurile NU sunt virusi! Ele folosesc formate tip plain text. Nu sunt alcatuite din bucati de cod asa ca nu pot fi executate nici nu pot auto-rula. In consecinta, nu se pot duplica sau replica pe alte retele pentru a se rula sau replica din nou. Deoarece nu pot indeplini aceste functii, nu pot fi considerate virusi. Dezactivarea si refuzul de a primi cookie-uri pot face anumite site-uri impracticabile sau dificil de vizitat si folosit. De asemenea, refuzul de a accepta cookie-uri nu inseamna ca nu veti mai primi/vedea publicitate online. Toate browserele moderne ofera posibilitatea de a schimba setarile cookie-urilor. Aceste setari se gasesc de regula in “optiuni” sau in meniul de “preferinte” al browserului.

Inchide