Campioana olimpica la sarituri, Sandra Izbasa, a declarat, luni, la revenirea in tara de la Jocurile Olimpice de la Londra, ca a fost onorata de hotararea COSR de a o desemna portdrapel la ceremonia de inchidere, mentionand ca nu ar fi renuntat la drapel pentru nimic in lume, chiar daca era greu.

„Ridicam steagul cat mai sus. A fost senzatie la ceremonia de inchidere. Pot sa trec asta la «o data in viata». Nu am avut emotii deloc la defilare, chiar mi-a placut. Am avut si o domnisoara care a vorbit cu mine si mi-a zis ca daca mi-e greu drapelul sa i-l dau ei, dar i-am spus ca nu il las pentru nimic in lume. Am fost onorata pentru aceasta decizie luata de COSR”, a spus Izbasa.

Sandra Izbasa le-a multumit antrenorilor Bellu si Bitang pentru ca au convins-o sa incerce si proba de sarituri. „A fost o Olimpiada destul de grea, pentru ca ne-am luptat cu marile puteri, dar am facut ce am stiut. Le multumesc antrenorilor ca au avut incredere in mine si m-au indrumat spre sarituri. Ne bucuram din suflet ca am fost acolo in fata. Din punctul meu de vedere a fost un concurs reusit, pentru ca m-am calificat in doua finale, iar in concursul de individual compus am venit pe locul cinci. Pentru mine este o mare performanta. Intotdeauna e loc de mai bine. Ma simt multumita de ce am facut la aceasta olimpiada”, a mentionat Izbasa.

Sandra Izbasa a precizat ca nu stie ce va face in continuare, dar a subliniat ca vrea sa participe la editia din 2016 a JO macar ca spectator. „Nu stiu. E o intrebare pusa cam devreme. Nu stiu de ce va depinde continuarea carierei. Cred ca motivatia va veni din interior. Imi doresc sa fiu prezenta la Rio, dar nu stiu in ce calitate, de sportiv, antrenor sau spectator. Vreau sa vizitez Brazilia”, a precizat Izbasa.

In concursul individual de la sol, cand a ratat ultima diagonala, Sandra Izbasa a declarat ca a simtit o oboseala in picioare si de aceea nu a mai putut lega salturile. „A fost greseala mea, se intampla, sunt om si nu pot sa le fac tot timpul perfect, dar ma bucur din suflet pentru medalia de la sarituri, este o implinire sufleteasca. Am simtit o oboseala in picioare. Am zambit pentru ca m-am bucurat ca am terminat olimpiada sanatoasa si cu un rezultat bun. Medalia pe echipe a fost cea mai importanta, pentru ca am facut toate cele patru aparate, care mi-au permis intrarea in doua finale si la individual compus. Sa fac patru aparate, pentru mine, conteaza ca si locul de la invidiual compus”, a conchis Izbasa.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.